Visele sunt ca si stelele

In lume asta… plina de copii populari cu bani si nu atat de deschisi mentali, oameni rai, neciopliti, infumurati si multe altele… m-am simtit singur. O lume plina de rautate si minciuna, vise aruncate intr-o geanta iar apoi legata si distrusa de vocile altora. 

Ma simt ca un stalp, nu atat de puternic pe cum cred altii, un stalp care este lovit de valurile oceanului, un stalp care sustine multe alte lucruri, un stalp in larg. Am fost trist, de multe ori, am plecat… m-am intors, de multe ori mi s-a ,,acrit” de oamenii din jurul meu, de aceasta sociecate in care traim… Dar, un ,,dar” cam mare, intr-o zi cineva mi-a spus: ,,Copile, visele sunt ca stelele… niciodată nu le poti atinge, dar dacă le urmezi te vor duce la destinul tău.” Sincer… era nebun tipu, dar trecut prin viata. Totusi am tinut cont de mesajul care a dorit sa il preiau mai departe. Dupa destul timp am inteles, eu aveam o viata trista, nu din cauza societatii sau a oamenilor, ci din cauza mea. Eu imi faceam viata trista…

 

                       Vreau sa dau mesajul mai departe… Bucurati-va de lucrurile marunte, acelea va fac viata mai frumoasa. 

Fotografia

Voi incepe… spunand ca pentru mine, fotografia nu inseamna doar apasarea unui buton si detinerea unui aparat foto. Fotografia, pot spune eu… o vad ca pe o arta, o arta mult mai speciala decat cea muzicala, teatrala etc. M-am indragostit de ceva ce poate fi descris fizic nici psihic.

Acestea sunt putine din fotografiile mele (sper sa va placa):

 

966902_523526094372065_1854350113_oIMG_6179IMG_3673IMG_4262IMG_5723

IMG_5676

 

Lumina si culoare… nici o simpla legatura.

E ‘timpu’ ‘ sa debitez ceva… Oare de ce sa ma ‘leg’? Timp… da, timp. In fiecare zi, ne traim viata in functie de timp, adica… ore zile, saptamani, ani s.a.m.d. Fiecare asteapta un timp, o asa-zisa ‘zi’ dintr-un an, o ora aparte… De ce? Din cauza lui? Un om inteligent, dupa cum il descriu mayasii. Din traducere reiese ‘Paradon’. Pentru noi e Paradox ,acel om inteligent, numit mai apoi zeu al timpului. Ce a facut el? Hai sa ‘privim’ altfel, totu’! Cu o minte sub influenta halocinogenelor. Paradox (ce nume…) a avut o problema, mai multe… el a avut nevoie de ceva, care sa ii curete viata de dezordine, ceva dupa care sa-si ghideze viata, sa zicem infecta. S-a gandit la diferenta dintre noapte si zi, soare, luna… a gandit.

Si dupa un ‘timp’ in care a debitat idei si calcule a reusit prin puterea lui de a influenta/manipula oameni sa umple mintile oamenilor cu credinte… si a aparut timpu’.Pentru ca el a avut nevoie de asta. Tot ce am ‘povestit’ e pe scurt, munca lui a durat o viata, s-a folosit bine, de timp. Mayasii au inventat dupa ‘un timp’ un leac, un leac care invinge timpu’. O substanta mai speciala, care intra in sufletele oamenilor in stare gazoasa si le schimba gandirea despre timp. Ii oprea.

Alta idee… de mici suntem invatati, sa trebuie sa screstem si sa facem anumite lucruri, chestii… pentru a ramane in amintirile oamenilor. Pentru a le face viata mai usoara. De ce? Raspundem la intrebare intr-un mod influentator… cu o alta intrebare, poate fara sens. Tu ce erou ai? Cine/ce este modelu’ tau in viata? Conteaza…? Da. Gandeste-te, hah. Gandeste. Paradox… ce a facut? Ce a descoperit el, inventat… sa zicem, e si azi in juru’ nostru. Timpu’. E un erou, model de viata… poate, pentru mine este… Nu marea lui descoperire, timpu’… ci modu’ in care a reusit sa introduca timpu’ in mintile noastre, cum l-a descris.  Cum a manipulat, influentat orice om al lumii. Pana in zia de azi… Esenta se pierde, revin. Nu imi place ‘timpu’ ‘…

Alta idee? Da. Una scurta… Pentru a citi… ce scriu eu, e nevoie de ochi puternici, ambianta de alb pe negru… distruge ochii. Oamenii fara ochi, lor le place. Sarbatori fericite.

calendarul-mayas-2

O lume ne^buna.

Doamne…cum trece ziua! Ca si viata, atat de repede cand nu ii dam atentie si atat de incet cand o observam. Nu, eu ma bucu. Si mi-am fagaduit mie insumi sa nu socot ca bucuria e un pacat. Imi face placere sa cercetez lucrurile. Nu m-am multumit niciodata sa trec pe langa o „piatra” fara sa ma uit sub ea. Si sunt adanc dezamagit ca nu pot sa vad fata intunecata a lunii. Cred ca ramane un mister. Da’… nu am mai simtit bucuria, fericirea… de mult timp. Poate ca nu mai exista pentru mine,  pentru un trup cu doua suflete, poate… E interesant cum oamenii se unesc pentru a creea ceva si se unesc si mai repede pentru a distruge ceva.  E interesant cum cei slabi, isi gasesc alinarea in distrugere, alcol, droguri… E interesant. Sunt slab? Nu stiu…

Din cauza amintirilor, uitam, facem lucruri atat de complicate… incat nu sunt remarcate de acele ‘persoane’. Ne chinuim sa scriem secrete cand suntem pe al 9-lea taram, sa nu iubim… sa asteptam sa se intoarca la noi. Sunt multi oameni care… ma iubesc si nu inteleg de ce. De ce nu vreau sa ma iubeasca ei. Vreau o anumita… Un timp, un spatiu. Abia astept sa inceapa nou’ timp, inainte sa ma sting sau sa pic din ‘Lumea Mea’ plina de fum si un miros dulce care nu dispare din memorie…  E asa de interesant… cat de bine ma simt stiind ca toate ‘frustrarile’ mele… sunt citite de cineva. Ma face sa ma simt… apreciat, poate si normal, da’ putin…  Un sfat pentru cei care nu sunt decat oameni. Iubiti-va si nu va da-ti dracu.

The story of a seeker.

Pentru o zi… doar o zi. Simt nevoia sa dau foc la tot (metaforic vorbind),  sa nu ma vada nimeni, sa ma lase toata lumea in pace. Sa nu mai fiu prins in fiecare zi intr-o bataie a sentimentelor sters inegrite. Sa imi distrug cealalta personalitate, sa fiu simplu. Sa nu fiu eu. Imi doresc sa ma plimb iarasi printre straini, printre oameni pe care in adevaratu’ sens al cuvantului nu ii cunosc. Dar e posibil? Nu. Oamenii (nu persoanele), nu te lasa sa faci asta. Te-ar considera slab si te-ar distruge. Simt cum ard pe zi ce trece, din ce in ce mai slabit, fara aer, fara speranta si fara o scanteie in mine. Simt cum acea flacara incet incet se stinge, se duce dracu’, dar asta se intampla atat de incet incat eu sa ma pot bucura de fiecare strop de durere din trupu’ meu infect.

 

Cum ne mintim intre noi… De ce? Ne place ideea de fericire. Ideea de lume a noastra. Nu conteaza cum o construim sau din ce, ci doar sa fie…. asta fac oamenii in fiecare zi, se mint intre ei dar si pe ei insisi. Pentru fericire… O fac involuntar totusi.  Cum se dau drept ‘apropiati’ cand e vorba de tine (persoana a III),  par ca le pasa… dar defapt, nu.  Cica sunt un ciudat… de ce? Pentru ca sunt in cautarea persoanei din interioru’ meu? Ce inseamna asta? Sa nu ma mai gandesc la mine, ci la cei din jur… Sa ii invat la randu’ meu cum am fost si eu invatat, sa nu caut fericire de moment, ci sa caut o fericire care sa ramana, pentru mult timp, pentru… mult, mult timp.  In cazu’ meu… calatoria, cautarea… cercetarea. Era odata un film vechi ‘In cautarea oii fantastice’. Am fost fericit, acum e alt film, sunt fericit, desi… nu. Dar asa e viata. Daca ii fac pe altii sa fie fericiti, sunt si eu.  Asta e singuru’ lucru care imi incarca cu lumina sufletu’ meu negru. Odata si odata, cel ce ii face pe ‘oameni’ fericiti, va fi si el, fericit.

Mai departe.

Si… ati simtit vreodata, ca vreti ceva… dar stiti ca e imposibil de obtinut. Absolut imposibil. De ce fiinta umana, sufletu’ convertit intr-un ‘trup’ blocat in infinitate, ma refer la inima… nu poate sa gandeasca? Doare. Ca si cum ar lipsi ceva, ca o greata, continua.  Imi doresc ceva, dar stiu ca e luat, acel ‘ceva’, ca e al altcuiva care il merita mai mult, care are grija mai mare de el, care e mai bun decat  mine, mai inteligent, mai puternic. Acel ceva… E doar un ‘ceva’. Mai important in unele momente decat viata mea. CI-cica e un sentiment asta…  Uram viata, in situatii de genu, dar zambim doar pentru ‘filmu’ de o secunda pentru care ni-l oferim…  Suferim. Doar… imi imaginez cum e sa o am, da… ‘o’. Frustrari psihice grave. Hm… we all need morhphine. Mesaj… nu lasa-ti niciodata un acel ‘ceva’, la care va ganditi in fiecare dimineata, la fiecare suflare, la fiecare fum tras, la fiecare minut/secunda… nu il lasati. Ajunge-ti la regrete si la stari. Sufletele oamenilor ‘mor’ din cauza starilor.

 

P.S. Am invatat sa zbor.